- Accesări: 967
”Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale, și cuvioșii Tăi să te binecuvinteze” (Ps. 144:10).
Una dintre cele mai frumoase tradiții din America de Nord, este ziua de muțumire sau recunoștință. Deși se sărbătorește în diferite zile și chiar luni (prima luni din octombrie în Canada și a treia vineri din noiembrie în SUA), această sărbătoare aduce întreaga națiune împreună, în ciuda multiplelor diferențieri umane și, cel puțin pentru o zi (un weekend), toți sunt chemați să aducă mulțumire Atotputernicului Dumnezeu.
Cercetările ne spun că această tradiție își are originea cu primii descălecători europeni. În ceea ce privește data exactă, sunt păreri diferite dar, în opinia mea, acesta este un lucru secundar faptului însuși. Versiunea canadiană îl favorizează pe exploratorul englez Martin Frobisher care, în căutarea unei trecători nordice către Orient (Asia), a ajuns în Canada, în 1578. Supraviețuind unei atât de lungi și dificile călătorii, acest explorator, împreună cu ceilalți supraviețuitori, au organizat un ceremonial și o masă, aducând mulțumire lui Dumnezeu. În 1879, Ziua de Mulțumire a fost declarată ca Zi Națională. De-a lungul anilor, data a fost de mai multe ori schimbată dar, din 1957, s-a hotărât ca ”Ziua Generală de Mulțumire Dumnezeului Atotputernic pentru holda bogată cu care a binecuvântat Canada... să fie sărbătorită în a doua zi de luni a lunii octombrie.”
În calitate de creștini ortodocși, noi credem că omul a fost creat de Dumnezeu ca ”homo adorans,” ființă liturgică. În cartea Facerea citim că primii doi fii ai protopărinților Adam și Eva, Cain și Abel, au adus jertfe (de mulțumire) lui Dumnezeu (4:3-4). Întreaga Sf. Scriptură abundă în exemple în care poporul a adus jertfe de mulțumire lui Dumnezeu.
În vindecarea celor zece leproși (Luca 17:12-19), Mântuitorul ne învață că recunoștința/mulțumirea se cuvenea să fie adusă lui Dumnezeu după harul vindecării conferit celor zece oameni. Văzând că numai unul din cei zece s-a întors ”și a căzut la picioarele Lui, cu fața la pământ, mulțumindu-I” (17:16), Iisus a întrebat: ”Oare nu zece s-au curățit? Cei nouă unde sunt?” (17:17). Apoi, Iisus zice samarineanului:”Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit” (19). Este pertinent să asumăm că toți zece s-au curățit (vindecat), dar numai unul (samarineanul) s-a mântuit (a fost pe deplin restaurat) pentru că a avut nu numai credință, ci și recunoștință, smerenie și respect. Recunoștința face parte din caracterul omului. Adevărata recunoștință/mulțumire este arătată, nu doar spusă. Ea este vizibil exprimată, ceea ce implică o acțiune.
Motivul pentru care Dumnezeu vrea ca noi să fim recunoscători/mulțumitori este ca să ne întoarcem cu fața către El și, cu smerenie, să-I aducem rugăciune de mulțumire, care este spre beneficiul nostru. Mântuitorul ne-a învățat, în multe împrejurări, să fim mulțumitori: la înmulțirea pâinilor și a peștilor, înainte de învierea lui Lazăr, la Cina cea de Taină, când a instituit Sfânta Euharistie (care în traducere înseamnă mulțumire), în Grădina Ghețimani, etc.
Epistolele constituie un neîncetat îndemn la mulțumire lui Dumnezeu ”…întotdeauna pentru toate mulțumind lui Dumnezeu și Tatăl în numele Domnului nostru Iisus Hristos” (Ef. 5:20); …”ci’ntru totul faceți-I cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre prin rugăciune și rugă cu mulțumire” (Fil. 4:6).
Creștinii, în general vorbind, sunt aducători de mulțumire. Însă, creștinii ortodocși sunt în mod ontologic mulțumitori. În fiecare zi, de la răsărit până la apus de soare, Biserica Ortodoxă, prin bogăția și frumusețea cultului ei de neegalat, aduce rugă de preamărire și mulțumire Dumnezeului Atotputernic. Și toate acestea culminează, în zilele de sărbătoare și în Ziua Domnului (Duminica), cu Dumnezeiasca Liturghie, cea mai înaltă formă de rugăciune pe care omul poate să o aducă lui Dumnezeu. Iată ce spune prima rugăciune de la Epicleză: ”Cu vrednicie și cu dreptate este a-Ți cânta Ție, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lăuda, Ție a-Ți mulțumi, Ție a ne închina, în tot locul stăpânirii Tale… Pentru toate acestea, mulțumim Ție și Unuia-Născut Fiului Tău și Duhului Tău celui Sfânt, pentru toate pe care le știm și pe care nu le știm; pentru binefacerile Tale arătate și nearătate ce ni s-au făcut nouă. Mulțumim și pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre…”
Ce este mai frumos și mai însemnat pentru un creștin ortodox decât a fi părtaș la acest înălțător și înnoitor moment când preotul (Episcopul), ridicându-și mâinile, cheamă Duhul Sfânt asupra darurilor euharistice (pâinea și vinul), în timp ce toți cei prezenți se roagă cântând: ”Pe Tine Te lăudăm, pe Tine te binecuvântăm, Ție îți mulțumim, Doamne, și ne rugăm Ție, Dumnezeului nostru.”
Așadar, în această Zi Națională de Mulțumire, se cuvine să ne amintim cu adâncă recunoștință și mulțumire de toate binefacerile pe care Bunul și Milostivul Dumnezeu le-a revărsat asupra noastră și asupra țării noastre, Canada, și să urmăm îndemnul Sf. Apostol Pavel, care zice: ”Și orice ați face, cu cuvântul sau cu lucrul, pe toate să le faceți în numele Domnului Iisus, prin El mulțumind lui Dumnezeu-Tatăl” (Col. 3:17).
HAPPY THANKSGIVING, CANADA!
Pr. George Bazgan
