Luni și marți, 6 și 7 ianuarie, Preasfințitul Episcop Ioan Casian a fost prezent la Catedrala Sf. Gheorghe din Saint-Hubert. La slujire alături de ierarhul Canadei au participat pe rând Pr. Daniel Sandu, Pr. Traian Petre și Pr. Constantin Lupașcu.

La sfârșitul sfințirii Aghesmei Mari adresându-se celor prezenți PS Sa a spus: 

„Sărbătoarea Botezului Domnului este revelarea deplină a tainei Dumnezeului Celui adevărat ca treime de Persoane – Tatăl prin vocea cerească, Duhul prin chipul porumbelului iar Fiul prin botezul săvârșit și arătarea de către Ioan. Dacă la nașterea Domnului Dumnezeu se revelează lumii ca Cel ce se identifică cu tot ce aparține naturii noastre umane limitate, la Bobotează Dumnezeu ne deschide către existența Sa treimică, către înțelegerea deplină a ceea ce El este atât cât este cu putință pentru om. Botezul fiecărei persoane este în fapt introducerea în Botezul curățitor al Mântuitorului, în apele sfințitoare în vederea vieții veșnice.  În mod simbolic dar real – spune unul dintre comentatorii perioadei patristice (Teodore de Mopsuestia) – prin botez omul este transferat de la această viață la viața cea viitoare primită în arvună. Sf. Chiril al Alexandriei vorbește de o scufundare a omului în moarte, prin voință, dincolo de orice voință de a fi prin sine însuși, dincolo de o viață care se sleiește și se epuizează treptat, în adâncimea morții negrăite care înseamnă de fapt a intra în viața în Dumnezeu mai presus de orice viață finită și limitată, din care omul primește puterea vieții fără de moarte. Ceea ce ne spune Sf. Chiril este faptul că abia botezul prin harul dezmărginirii pe care ni-l dă, înlătură limitele vieții de după cădere și ne oferă posibilitatea înțelegerii și trăirii vieții veșnice în anticipație chiar de aici de pe pământ.

În fapt prin botez începem să gustăm semnele vieții veșnice prin efectele pe care la realizează botezul în noi (Pr. Dumitru Stăniloae): 1. moartea omului vechi și renașterea celui nou; 2. puterea de creștere spirituală continuă pe care omul o primește în forma virtuților creștine; 3. refacerea chipului lui Dumnezeu în om prin scoaterea lui din anonimatul amorf al naturii generice spre responsabilitatea personală eternă; 4. Botezul este ușa de intrare în Biserică în viața de comuniune asemeni celei treimice.

Apa Iordanului precum și toate apele s-au sfințit prin coborârea Mântuitorul Hristos, ele devenind izvor de curăție pentru tot omul. Hristos coboară pentru a sfinți apele astfel încât omul care coboară să se boteze să primească de acolo sfințenia lui Dumnezeu și prin această să pună premisele vieții dumnezeiești la care fusese destinat.”

Cu ocazia Sf. Liturghii din ziua soborului Sf. Ioan Botezătorul ierarhul a spus:

„Sf. Ioan a făcut o lucrare pregătitoare în vederea venirii lui Mesia – Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Deși botezul lui este similar cu cel al Mântuitorului, există o deosebire de substanță pe car însuși Sf. Ioan o recunoaște. Pocăința este scopul primului, iar darul Duhului Sfânt este cel de-al doilea. Primul atrage atenția asupra infinitei taine care se apropie și pregătește persoana pentru a se goli de sinele păcătos, al doilea oferă darului vieții noi care este descoperirea Împărăției celei veșnice. Ioan este cel care mărturisește primul explicit dumnezeirea lui Iisus Hristos, mărturisire pe care o vor întării mai apoi Sf. Apostoli, femeile mironosițe și ceilalți contemporani ai evenimentelor legate de Hristos. El înțelege bine frumusețea, măreția și rolul misiunii sale dar și limitele ei. Ea merge până în pragul eternității pe care o va deschide umanității doar Dumnezeu Însuși prin Fiul Său.”

Un parastas de obște a încheiat slujba.

La sfârșit PS Sa i-a binecuvântat pe cei prezenți cu Agheasma Mare.