Sâmbătă 30 noiembrie și duminică 1 decembrie Preasfințitul Episcop Ioan Casian a fost prezent în mijlocul credincioșilor parohiei Sf. Ap. Andrei din Calgary. Bucuria credincioșilor a fost dublă datorită faptului că au putut sărbători două evenimente importante: sărbătoarea Sf. Ap. Andrei ocrotitorul României și Ziua națională a României.

Vizita pastorală a ierarhului român al Canadei a început sâmbătă 30 noiembrie cu săvârșirea Sfintei Liturghii arhierești de către PS Sa alături avându-i pe Preotul Paroh Vasile Moisi și pe Părintele Vitalie Manole.

În cuvântul de învățătură PS Sa a spus:

Suntem la moment de bucurie în această zi în care ne-am adunat în rugăciune în prezența și sub ocrotirea lui Dumnezeu dar și pentru a-l cinsti pe Sf. Ap. Andrei întâiul chemat între apostoli și ocrotitor al parohiei d-voastră. De asemenea să ne amintim că Sf. Ap. Andrei este cel care după  tradiție a predicat pe teritoriului României în Sciția Mică adică Dobrogea de astăzi. Creștinismul nostru deci este unul apostolic din primul secol. O întărire a acestui lucru este faptul că episcopii de Tomis au participat la primele Sinoade ecumenice care atestă organizarea matură și numărul important de credincioși din această parte a Imperiului Roman. De asemeni prezența foarte timpurie a monahismului în această zonă arată dezvoltarea avansată a organizării bisericești în aceste teritorii dovadă a unui creștinism timpuriu pe aceste meleaguri.

Sf. Ap. Andrei așa cum îl vedem din relatarea evanghelică era un om râvnitor fiind ucenic al Sf. Ioan Botezătorul. De la ucenicia așteptării mesianice el trece, la semnul Sf. Ioan Botezătorul, la vederea și trăirea anticipată în prezența Mântuitorului Hristos a acestei lucrări. Misiunea sa apostolică începe chiar cu fratele său Simon pe care Mântuitorul îl va renumi Petru. Descoperirea lui Mesia de către Sf. Ap. Andrei va fi precizată ceva mai târziu de către Nataniel care îl identifică pe Hristos cu fiul lui Iosif din Nazaret. Deci credința noastră creștin ortodoxă este o credință istorică bazată pe constatarea concretă, istorică, a prezenței Cuvântului lui Dumnezeu în trup.

Sf. Ap. Andrei după Noul Testament este menționat la mai multe momente în care Mântuitorul săvârșește minuni: înmulțirea pâinilor și peștilor, prevestirea despre dărâmarea zidurilor Ierusalimului și vizita prozeliților greci la Mântuitorul Hristos. Îl vedem în aceste ipostaze pe Sf. Ap. Andrei ca un om practic, atent la cele din jurul său, pregătit să primească veștile greu de primit precum și capacitatea lui de mijlocitor și facilitator al celor care doreau să-l întâlnească pe Hristos. Această ultimă calitate se va deveni și mai evidentă prin vocația Sf. Ap. Andrei ca vestitor al Evangheliei în mod particular în lumea greco-romană în contrast oarecum cu fratele său Petru care era mai degrabă apostol al lumii ebraice.

Tot în această zi îl cinstim și pe Sf. Ier. Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei, care va întrupa credința și acțiunea creștină într-un context diferit în slujba celor pe care îi păstorește. Om cultivat care a studiat filozofia, dreptul și teologia, el va sprijini mișcarea de redeșteptare națională a românilor din Transilvania, va fi cel care va reorganiza viața  bisericească prin reactivarea Mitropoliei Transilvaniei și sistemul educativ de bază prin școlile poporale, prin cele două gimnazii și prin școala reală și cel teologic prin Institutul teologic-pedagogic de trei ani de la Sibiu. De asemenea activismul său în favoarea drepturilor românilor din Transilvania și participarea la diferitele evenimente naționale ale timpului său, între care și Adunarea națională de la Blaj din 1848 și-au văzut împlinirea câteva decenii mai târziu în Marea Unire din 1918. Lucrarea sa așa cum poate cineva să o observe a fost una spirituală și profetic – socială pregătitoare împlinirii marelui vis la românilor dintotdeauna de a trăi într-o singură țară.

La sfârșitul slujbei credincioșii au fost invitați să se închine sfintelor moaște ale Sf. Ier. Andrei Șaguna primite de la Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, mitropolitul Ardealului, cu ocazia Congresului Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei de la Windsor 2018.

            În seara aceleiași zile a fost săvârșită slujba Vecerniei. Vorbind despre caracteristicile Bisericii ierarhul Canadei a amintit:

Pentru a putea vorbi de o comunitate ca Biserica este nevoie să se aibă în vedere cele

patru caracteristici care sunt amintite în Crez și care definesc Biserica. Unitatea, sfințenia, sobornicitatea și apostolicitatea. O comunitatea care nu este unită cu celelalte în aceeași credință și trăire a vieții bisericești nu poate fi numită Biserică. Prin această unitate se exprimă și este reflectată imanent și vizibil unitatea transcendentă  și invizibilă a lui Dumnezeu. O comunitate care nu încearcă să rămână și să trăiască în sfințenia lui Dumnezeu nu poate fi numită Biserică pentru că este departe de comuniunea esențială care transfigurează totul în sensul dorit inițial de Creator. O comunitate care nu se dorește sobornică adică universală în sensul interior al înglobării interioare a tuturor și a toate și exterior prin dorința de a vesti bucuria mântuirii prin Domnul Iisus Hristos tuturor, nu poate să se cheme Biserică. Și în cele din urmă o comunitate care nu păstrează învățătura apostolică adică mărturia autentică a celor care l-au cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu întrupat și au primit credința direct nu se poate numi Biserică. Ea pierde unul sau mai multe elemente pe care Fiul lui Dumnezeu le-a considerat esențiale și necesare pentru răscumpărarea și restaurarea omului în vederea mântuirii și câștigării împărăției celei veșnice.

Duminică 1 decembrie membrii Parohiei Sf. Ap. Andrei au putut din nou asista la Sfânta Liturghie arhierească. La sfârșitul ei un Te Deum cu ocazia Zilei naționale a României a fost săvârșit. În cuvântul rostit cu această ocazie PS Sa a spus:

Ieri am sărbătorit unitatea de credință prin creștinismul nostru de sorginte apostolică

venit prin Sf. Ap. Andrei. Astăzi sărbătorim unitatea noastră ca neam românesc, unitate a cărei fundament și izvor l-a constituit credința creștină. Puterea și harul vieții creștine a transfigurat un întreg spațiu geografic cu oamenii lui, dăruidu-i caracteristici comune care l-au făurit ca un pământ numit acasă pentru români.

Expresia acestei unități bazată pe credință o vedem în structura satului românesc. Biserica din mijlocul satului este cea care a dat întotdeauna tonul înălțimii spirituale și rigorii morale a celor care făceau parte din el. Această unitate esențială o vedem exprimată în etosul satului românesc bazat pe credință, respect, încredere, prietenie, bună vecinătate și cinste. O vedem în portul românesc variat, multicolor, luminos și vesel exprimând bogăția infinită a lucrării harului lui Dumnezeu. Dansul satului românesc îl vedem vesel câteodată molcom, alteori rapid și săltăreț și în care relațiile celor doi parteneri au o claritate, limpezime, seninătate și curățenie care pot fi cu greu descrise. Nimic nu rămâne în umbră în cadrul portului, artei și dansului din cadrul satului românesc. Acest lucru este o expresie populară asemeni reprezentării iconografice în care nu există  umbră. Aceasta face referire la neumbra vieții veșnice. La fel portul și dansul satului românesc manifestă acest imediat spiritul bogat al unei lumi transfigurate și adusă la un potențial maxim al capacităților sale prin culoare, cânt, port, dans și relație.

Talanții de care a vorbit Mântuitorul în Evanghelia de astăzi pot fi văzuți în toate realizările țăranului român în universul lui de viață și care rămâne un model pentru noi. Sf. Ap. Andrei a pus în lucrare talantul apostolic al cuvântului mântuitor; celălalt Sf. Andrei, mitropolit al Transilvaniei, peste secole, a pus talanții dăruiți lui de către Dumnezeu în slujba Bisericii și neamului dovedindu-se un bun organizator bisericesc, un renăscător al demnității românilor din Transilvania, un om înțelept care a realizat importanța nu numai a harului în creșterea omului ci și a efortului și culturii necesare acestei creșteri manifestată prin școlile create în domeniul teologic sau în alte domenii, un om care a știut să navigheze între dificultățile timpului său izvorâte din diferența categoriilor sociale, a legislației și obișnuințelor cutumiare. Tot acest efort multiplu și-au văzut atins scopul în Marea Unire din 1918.

Să fim și noi asemeni Sf. Ap. Andrei, Sf. Ier. Andrei Șaguna și a multor altora, ctitori de biserici adevărate semne vizibile ale credinței invizibile durând peste secole.

În continuare Părintele Paroh Vasile Moisi a mulțumit ierarhul pentru participare și încurajări. La începutul agapei frățești a fost intonat Imnul național Deșteaptă-te române. A urmat pe parcursul zilei un program artistic pregătit de copii de la școala duminicală. Repertoriul românesc a fost îmbogățit cu colinde și cântece patriotice și populare românești interpretate de formația Sunet transilvan din Calgary.