† IOAN CASIAN
din mila lui Dumnezeu
Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei

Iubitului cler şi dreptslăvitorilor creştini,
pace şi bucurie de la Hristos Domnul, iar de la noi arhierească binecuvântare.

“Vã îndemn, înainte de toate: Faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregãtorii, ca să ducem viaţă paşnică şi liniştită, întru toată cuvioșia şi bunãcuviința cã acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiascã şi la cunoştința adevărului să vină.” (1 Timotei 2, 1 – 4)

În prima ziua a anului bisericesc, Sf. Ap. Pavel ne îndeamnã prin cuvintele Epistolei întâia cãtre Timotei sã îndreptãm gândurile noastre dintru început cãtre Dumnezeu. Rugãciunea ne stã înainte ca mijloc de formare în dialogul cu Creatorul nostru Dumnezeu. Rugãciunea ne introduce în duhul lui Dumnezeu adicã în spiritul altruist autentic al griji fațã de aproapele, de toți semenii noștri, și de cei care sunt aleși a purta responsabilitatea bunului mers al organizãrii noastre ca societate.

Feluritele maniere – cereri, rugãciuni, mijlociri, mulțumiri – la care ne îndeamnã Apostolul neamurilor ne aratã tocmai bogãția potențialului dialogic care ne stã la dispoziție pentru a ne apropia de Dumnezeu și de a cere ajutor pentru cei de lângã noi. Dialogul cu Dumnezeu în diferitele feluri menționate mai sus trebuie sã ghideze calea.

Scopul întregii lucrãri a noastre este de a ajunge la o viațã pașnicã și liniștitã întru toată cuvioșia şi bunãcuviința. Întreaga noastrã atenție este îndreptatã spre ceea ce este bineplãcut lui Dumnezeu. Armonia cu Dumnezeu înseamnã și armonia noastrã. O manierã necorelatã cu lucrarea lui Dumnezeu aduce cu sine o lipsã de armonie între oameni. Prin rugãciune și credințã omul este în legãturã tainicã cu Dumnezeu și contemplã prin ochii Lui lumea în temeliile ei dumnezeiești: “Și a privit Dumnezeu toate câte a fãcut și iatã erau bune foarte.” (Facere 1, 31) La fel și noi trebuie sã privim lumea în bunãtatea ei esențialã.

Pentru ca omul sã poatã sã înțeleagã lumea și sã devinã împreunã lucrãtor cu Dumnezeu în cadrul ei, el trebuie sã dobândeascã cunoașterea lumii așa cum a fost creatã de Dumnezeu. Lumea este un mijloc indirect al dialogului cu Dumnezeu și al cunoașterii Lui. Întreaga noastrã viațã de credințã este îndreptatã spre acordarea vieții noastre personale și ca societate cu rațiunile profunde dupã care Dumnezeu a creat lumea. Începutul anului bisericesc este un bun prilej de aducere aminte pentru aceasta. Este un bun prilej de a replonja prin rugãciune, credințã și faptã ajutați de harul lui Dummezeu în contemplarea și cunoașterea a ceea ce a rânduit Dumnezeu pentru noi și pentru lume. Universul este casa noastrã lãrgitã despre care deocamdatã avem cunoștințe limitate dar pe care suntem chemați sã o cunoaștem în întregime prin credințã și rațiune. Omul are aceste douã fundamente ale cunoașterii - credința și rațiunea – ca stâlpi garantând cunoașterea adevãrului. Adevãrul nu este nici un rod al purei imaginații speculative a omului nici cel al devenirii fãrã raționalitate. Omul este creat special de Dumnezeu ca încununare a creației Lui și reprezentant vãzut al Lui în mijlocul acesteia.

În centrul ciclului anului bisericesc stã Hrisos cu toate virtuțile de care ne bucurãm noi ca oameni în Bisericã și în lume. Cu Hristos în Bisericã și în lume locuiește Duhul Sfânt care inspirã și susține toatã lucrarea: “Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să izbăvesc pe cei apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului” (Luca 4, 18 – 19).

Asemeni lui Hristos fiecare dintre noi trebuie sã devenim misionari și împlinitori ai lucrãri lui Dumnezeu în Duhul Sfânt. Iisus Hristos prin Duhul Sãu Cel Sfânt ne vorbește tuturor lucrând la restabilirea frumuseții celei dintâi a creației fãcutã de Dumnezeu. Binevestirea, vindecarea, dezrobirea, vederea, izbãvirea și celelalte sunt acțiuni care anticipeazã și manifestã lucrarea lui Dumnezeu. Biserica prin cele trei lucrãri ale ei - învãțãtoareascã, sfințitoare și conducãtoare - prezente în cultul și în lucrarea ei social – administrativã și prin participare activã prin credințã a membrilor ei manifestã vocația cunoscãtoare și mântuitoare pentru care a fost instituitã.

Deci sã luãm aminte la acest început de an nou bisericesc și sã ne rugãm sã dobândim reînnoitã inspirație de la Dumnezeu – Tatãl, Fiul și Duhul Sfânt – redublând efortul de a pune în lucrare harul dumnezeiesc prin libertatea noastrã de fii ai lui Dumnezeu.

Cu binecuvântare și dragoste întru Domnul Iisus Hristos,

+Ioan Casian
Episcopul Ortodox Român al Canadei

Saint-Hubert, 1 septembrie 2019