Preasfințitul Episcop Ioan Casian prezent la sărbătoarea

Parohiei Sf. Ier. Nicolae și Sf. M. Mc. Gheorghe din New York

La invitația Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi, Preasfințitul Episcop Ioan Casian a fost prezent la evenimentele legate de sărbătorirea a 50 de ani de la înființarea Parohiei Sf. Ier. Nicolae și Sf. M. Mc Gheorghe și a 40 de ani de la sfințirea locașului de cult.

Ierarhul Canadei a participat în seara zilei de 5 decembrie la slujba Vecerniei avându-l alături pe Pr. Marius Daniel Dumitrescu preot-paroh și Pr. Ionuț Preda.

În cuvântul de la sfârșitul slujbei ierarhul a vorbit despre importanța exemplului vieții sfinților pentru noi astăzi: “Sfinții sunt exemple de viață creștină pentru noi astăzi. Iată, Sf. Ier. Nicolae, pe care îl cinstim noi astăzi, este un exemplu de luptător pentru dreapta credință dar și un exemplu de întrupare a virtuții milosteniei și dragostei dumnezeiești în viața de zi cu zi. Nu există o adevărată viață creștină fără dreapta credință, fără mărturisirea prin cuvânt a lucrării Sale mântuitoare în lume și prin împlinirea în faptă a acestui cuvânt.

Sf. Ier. Nicolae a trăit în vremea tulburată a disputelor legate de identitatea Mântuitorului Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. A participat ca ierarh la Sinodul I Ecumenic ținut la Niceea în anul 325 d.Hr. El a fost și rămâne un exemplu de mărturisitor al credinței în dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos așa cum a fost definită de Sfinții Părinți prezenți la acest sinodul ecumenic.

De asemenea prin faptele de milostenie săvârșite pe parcursul vieții sale prin care i-a ajutat pe cei săraci el întrupează în viața sa modelul vieții creștine autentice pentru fiecare dintre noi astăzi.”

A doua zi Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie. Din soborul de preoți a făcut parte Pr. Marius Daniel Dumitrescu preot-paroh, Pr. Ovidiu Sabău și Pr. Florin Spînu. Vorbind despre Evanghelia zilei ierarhul a spus: “Evanghelia de astăzi este pericopa fericirilor. Noi toți suntem îndemnați să le cinstim virtuțile – simplitatea spirituală (sărăcia), dorința de a se adăpa din preaplinul lucrării harului lui Dumnezeu (flămânzirea), pocăința și smerita cugetare (plângerea) și asumarea adversității și urii celor din jur pentru numele lui Dumnezeu (ura, izgonirea, batjocorirea, lepădare de către cei din jur). Toate acestea îl fac pe creștinul care le împlinește sau le primește să dobândească multă plată în ceruri.”

Vorbind despre Epistola către Evrei care introduce Evanghelia, ierarhul a spus: “Sf. Ap. Pavel spune în această epistolă că Dumnezeul în care crede creștinul este un Dumnezeu al păcii. Acest Dumnezeu care L-a înviat pe Fiul Său din morți, adică pe Iisus Hristos, tot prin El a săvârșit mântuirea noastră. Deci, nimic din ceea ce facem noi în Biserică nu se poate face fără ajutorul Mântuitorul Hristos. Sf. Ap. Pavel ne îndeamnă să fim ascultători Fiului Său pentru că tradiția Vechiului Testament ne arată că omul chiar cu ajutorul lui Dumnezeu, a sfârșit prin a constata eșecul încercărilor sale de a urma lui Dumnezeu în ascultare. El realizează progresiv neputința sa ontologică și fragilitatea sa în ce privește drumul său către transfigurare. Marele Apostol ne îndeamnă să ne întărim în Hristos nu pentru folosul nostru personal și egoist ci pentru a face voia Lui. Căci după cum Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și fiu al omului a împlinit pentru noi voia lui Dumnezeu Tatăl, la fel și noi fiecare în mod personal dar și ca obște creștină, trebuie să urmăm această cale pentru că ea ne aduce răsplata de sus, transfigurarea noastră și dobândirea Împărăției cerurilor. Împlinirea voii lui Dumnezeu și nu a părerilor și opiniilor proprii marcate de păcat și patimă va aduce armonie și pace mai întâi în interiorul nostru și mai apoi între noi și în societate. Schimbarea sau transfigurarea noastră este mai întâi interioară iar mai apoi ea va deveni evidentă în relațiile pe care le construim și în faptele pe cale le facem.

Adevărata cale prin care creștinul crește așa cum se cuvine în identitatea sa fundamentală – ca chip și asemănare a lui Dumnezeu – este ascultarea și urmarea voii lui Dumnezeu care vindecă neascultarea și boală noastră profundă păcatul care culminează cu moartea.

Hristos este Cel care lucrează totul în viața noastră. Revoluția cea mai mare în viața noastră este convertirea – adică întoarcerea minții, sufletului și inimii noastre către Dumnezeu și împlinirea faptelor care decurg de aici. Prin această transformare fundamentală devenim făptura cea nouă, temelie și exemplu celorlalte generații în mărturisirea credinței și împlinirea faptelor care o reflectă pe aceasta din urmă.

Împliniți voia lui Dumnezeu și faptele vieții creștine în fiecare generație așa cum se cuvine – a îndemnat ierarhul pe cei prezenți - pentru că ele prin puterea lui Dumnezeu vor lucra mântuirea noastră și a celorlalți. Prin acestea viața noastră și societatea în care trăim vor fi marcate de semnele viețuirii întru Hristos.”

Revenind la pericopa evanghelică ierarhul a spus: “Mântuitorul ne îndeamnă să ne bucurăm pentru faptele cele bune ale credinței. Sărăcia de bunăvoie este cea care face să golim mintea și viața noastră de lucrurile secundare și marginale și să ne umplem de lucrarea lui Dumnezeu, să ne desprindem de lucrurile pământești și materiale pentru a le primi pe cele cerești, roade ale lucrării harului lui Dumnezeu. Sf. Ier. Vasile cel Mare, care venea dintr-o familie bogată ne dă un exemplu în acest sens punând la dispoziție bogățiile sale pentru împlinirea lucrării sociale a Biserici, întemeind spitale, mănăstiri, făcând opere de caritate etc. Nu bogăția în sine înseamnă sărăcia duhovnicească, ci momentul în care omul își fixează scopul vieții sale în a acumula această bogăție fără o destinație specială de a ajuta pe aproapele sau să îndrepte privirea acelora către Dumnezeu.

Celor care flămânzesc pentru Dumnezeu primesc de la El plinătatea harului și împlinirii în El. Ei nu se mai hrănesc din lucrurile materiale care le îngreunează și împătimesc viața, ci le-o ridică în planul transformării duhovnicești.

Celor care plâng, se pocăiesc și se smeresc, Dumnezeu le umple inima de bucuria comuniunii cu El prin harul Duhului Sfânt.

Credincioșilor care primesc ura, adversitatea, izolarea și batjocura din partea celor din jur devin exemple de mărturisitori ai credinței. Așa sunt martirii din primele secole creștine. Credința inimii lor o vedem în faptele pe care le împlinesc, în mărturisirea credinței pe care o fac înaintea autorităților timpului lor și prin bărbăția cu care înfruntă vicisitudinile timpurilor în care au trăit.

Să luăm exemplul vieții lor și a Sf. Ier. Nicolae ca izvor care să ne inspire pentru a trăi creștinește în timpurile noastre.”

La sfârșit ierarhul a binecuvânta pe cei prezenți.