Cuvinte de folos de la Avva Pimen[1]
Despre pocăință
- Un frate l-a întrebat pe avva Pimen zicând : am făcut păcat mare și voiesc să mă pocăiesc trei ani. I-a zis lui bătrânul: este mult. Și a zis fratele: dar până la un an? Și a zis iarăși bătrânul: mult este. Iar cei ce erau de față au zis: dar până la patruzeci de zile? Și iarăși a zis: mult este. Și a adaus: eu zic că dacă din toată inima se va pocăi omul și nu va mai continua să facă păcatul și în trei zile îl primește pe el Dumnezeu.
Îmbuibarea pântecelui pricină a căderii minții
- Zis-a iarăși avva Pimen: de n-ar fi venit Navuzardan, bucătarul cel mare, nu ar fi ars biserica Domnului (cf. Isaia 10, 15). Adică, de n-ar fi venit odihna îmbuibării pântecelui în suflet, n-ar fi căzut mintea în războiul vrăjmașului.
Nevoința înfrânării gândurilor
- A întrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gândurile cele spurcate. Și i-a zis lui avva Pimen: precum o ladă plină cu haine, de le va lăsa cineva, cu vremea putrezesc, așa și gândurile, de nu le vom face cu trupul, cu vremea se prăpădesc și se putrezesc.
Folosul ispitirii
- A zis iarăși: bună este ispitirea, că aceasta face pe om mai lămurit.
Adevărata tăcere
- A zis iarăși: că este om, care se pare că tace, dar inima lui osândește pe alții. Unul ca acesta totdeauna grăiește. Și este altul care de dimineață până seara grăiește și tăcere ține, adică fără de folos nimic nu grăiește.
Lupta împotriva gândurilor
- Un frate a venit la avva Pimen și i-a zis: avvo, multe gânduri am și mă primejduiesc din pricina lor. Și l-a scos bătrânul afară sub văzduh și i-a zis: întinde brațul și ține vânturile. Iar el a zis: nu pot să fac aceasta. Și i-a zis bătrânul: dacă asta nu poți să o faci, nici gândurile nu le poți opri să nu vină. Alt lucru este însă să le stai împotrivă.
Puterea Sfintei Împărtășanii
- Zis-a iarăși: scris este – în ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu, Dumnezeule (Psalmi 40, 1). Fiindcă cerbii în pustie înghit multe jigănii târâtoare, iar când îi arde otrava, doresc să vină la ape, și după ce beau se răcoresc de otrava jigăniilor. Așa și călugării, în pustie șezând se ard de otrava dracilor celor vicleni și doresc sâmbăta și duminica să vină la izvoarele apelor, adică la Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, ca să se curățească de amărăciunea celui viclean.
Puterea tăcerii
- Zis-a iarăși: toată osteneala care îți va veni ție, este biruită prin tăcere.
Începutul răului
- Zis-a iarăși: începutul răutăților este răspândirea.
____________
[1] Patericul. (ediția a 4-a) Alba-Iulia: Reîntregirea 2004








