Duminică de duminică ne-am obișnuit să venim la Sărbătoarea Învierii în biserica românească din Port Kells. Și noi cei mari și copiii noștri. Îl căutăm pe Hristos, ne întâlnim în Hristos, ne bucurăm unii de alții românește, așa cum suntem învățați de acasă. Pe lângă noi, copiii noștri vorbitori de engleză au învățat și ei să se întâlnească românește, ca noi, și vezi cum bucuria lor e deplină. Școala de Duminică îi adună, îi unește, îi împrietenește. Se pun temeliile unor prietenii pe viață și asta e cu adevărat un lucru mare. Poate chiar mai mare decât turla Bisericii noastre...

În mai bine de 14 ani de când s-a înființat școala s-au ridicat copăcel câteva generații de copii care de acum încep să aibă ei înșiși familiile și copiii lor și care vor continua tradiția întâlnirilor în sărbătoarea Duminicii. Diana avea 14 ani când s-au pus bazele școlii. Acum are o fetiță de doi anișori cu zâmbet de soare bălai și ochi ca marea, care adună în jurul ei pe toți copiii din Biserică, ca un adevărat pescar de ... copii.

La Școala de Duminică sunt astăzi 30 de copii, și mici și mari, cu vârste cuprinse între 5 și 19 ani. La sfârșitul Liturghiei s-au împărtășit și acum iau masa împreună.

După Rugăciunea Domnească pe care copiii o rostesc împreună, Cristina le citește Evanghelia zilei. Acum, la început de an nou duhovnicesc, copiilor li se vorbește despre Pescuirea Minunată. E prima predică a Mântuitorului către oameni, e începutul propovăduirii. Petru, cel care toată viața lui s-a îndeletnicit alături de tatăl său cu pescuirea peștilor, a fost ales acum de Hristos să fie pescar de oameni. Cum vine asta? El trage corabia la țărm după o pescuire minunată ca rod al ascultării, cu mrejele pline pești, dar lasă totul apoi ca să îl urmeze pe El.

Cristina și Ada le tâlcuiesc copiilor Evanghelia. Se pun întrebări, se caută răspunsuri. Nu e deloc ușor rolul lor de coordonatori, dar uneori au și ele multe de învățat de la copii și atunci efortul lor e răsplătit. Fiecare dintre copii participă la lecție după vârstă, puteri și interes. Între timp farfuriile din fața lor se umplu, se golesc... Părinții sunt printre ei căutând să fie cât mai invizibili, dar utili în rânduiala pregătirii și servirii mesei, iar ajutorul și jertfa lor sunt esențiale.  Totodată ascultă și ei pentru a fi pregătiți în cazul în care acasă copilul ar mai avea câte ceva de întrebat. Și nu numai o dată s-a și întâmplat.

Părintele Cornel spune că numai faptul că un copil își pune o întrebare legat de ceea ce au văzut sau auzit azi la biserică este cu adevărat un câștig. Pentru că o întrebare odată încolțită va crea o frământare și va sfârși prin a aduce roada bună o dată cu găsirea răspunsului potrivit.

În felul lor de a învăța jucându-se, se lasă prinși în mreje. Cristina le prezintă un panou albastru ca marea în valurile căreia se află corabia lui Petru unde îl primește pe Hristos. Petru face ascultare de Mântuitor și se duce la adânc să arunce mrejele. Acestea se umplu de pești în mod minunat. Ada a pregătit pentru fiecare copil câte un peștișor alb de hârtie care abia așteaptă să fie cât mai frumos colorat. Nu doar cei mici se prind în joc ci si cei de la masa de seniori (17-19 ani). Fiecare își scrie numele pe peștișorul lui și îl așază pe planșă, în năvod. E ca și cum se lasă pescuiți nu de către Simon pescarul, ci de către Petru, pescarul de oameni, în numele lui Hristos.  

Jocul e scurt, doar 20 de minute. Ar vrea ei să mai vorbească de ale lor dar nu au timp. Concentrați-vă la joc pentru că mai e puțin și vin oamenii mari care vor umple sala cu vorba lor multă și colorată.

Așa e o zi obișnuită de Sărbătoare a Școlii de Duminică. O Sărbătoare a Învierii, pe care cu mic cu mare o căutăm cu nesaț duminică de duminică.