Zile de sărbătoare la Biserica Sf. Ap. Petru și Pavel din Kitchener, ON
Anul acesta, Parohia “Sf. Ap. Petru și Pavel” din Kitchener, ON, și-a sărbătorit sfinții ocrotitori printr-o săptămână plină de evenimente spirituale, desfășurate în special între 11-14 iulie. Hramul a fost amânat cu două săptămâni, datorită weekend-ului lung al Zilei Canadei și sezonului de vară. De aceea, sâmbătă, 29 iunie, Sfânta Liturghie a fost slujită alături de parohieni. Săptămâna aceasta, însă, joi, 11 iulie, comunitatea a primit vizita Pr. Ștefan Nuțescu, starețul Chiliei “Bunavestire” a Schitului Lacu din Sfântul Munte. Pr. Ștefan le-a vorbit tuturor despre viața liturgică și duhovnicească, atât a monahilor cât și a mirenilor, după care a răspuns numeroaselor întrebări adresate de cei prezenți, între care se numărau și creștini ortodocși din alte parohii ale orașului.
Sâmbătă, 13 iulie, membrii parohiei s-au reunit pentru o seară de rugăciune, în care a fost slujită Vecernia Mare cu Litie. Ziua următoare, duminică, 14 iulie, românii din Kitchener s-au bucurat să-l aibă din nou printre ei pe Chiriarhul lor, Preasfințitul Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei. Sărbătoarea a debutat cu slujba utreniei și primirea arhiereului și a continuat cu Sfânta Liturghie. Alături de ierarh a fost prezent Pr. Dragoș Giulea, preotul paroh al bisericii. La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Ioan Casian a comentat Evanghelia zilei legată de grijile vieții:
“Evanghelia duminicii de astăzi vorbește despre grijile vieții. Am început deja perioada Octoihului cea mai lungă a anului bisericesc care semnifică mersul Bisericii prin istorie. Citim în această perioadă Evangheliile care vorbesc despre minunile lui Dumnezeu, despre vindecări, despre învieri, despre cuvintele Lui cele cu putere multă ș.a. În felul acesta înțelegem că Biserica, noi credincioșii, ne înscriem în istorie, facem parte din ea. Mergem pe calea istorică a vieții noastre nu singuri ci împreună cu Dumnezeu. Dumnezeu ne-a trimis pe Duhul Său Cel Sfânt pentru a ne însoți și a ne inspira în calea noastră creștină. Aceasta cale însă depinde și de credința noastră. Hristos îi invită pe Sfinții Apostoli în a-I urma calea și îi lasă să facă această alegere în mod liber.”
Vorbind despre importanța credinței, care ne ține aproape de Dumnezeu, ierarhul a spus:
“Avem nevoie de credință pentru a rămâne alături de Dumnezeu. Dumnezeu nu se retrage de lângă noi. El nu abandonează lumea pentru că altfel noi și lumea ne-am întoarce în neant. Noi și lumea nu putem exista fără permanenta prezență a harului și providenței lui Dumnezeu. Prin pierderea credinței, prin împuținarea ei, noi înșine ne îndepărtăm de izvorul vieții, de Dumnezeu. Ne îndepărtăm progresiv de lumina care este Dumnezeu, adâncindu-ne din ce în ce mai mult în întuneric. Dumnezeu este veșnic și mereu prezent alături de noi.
Lipsa credinței diminuează capacitatea de înțelegere și cunoaștere a celor existente în legătură cu Dumnezeu. Fără credință discernământul nostru, care este rezultatul inspiratei și iluminării venite de la credința în Dumnezeu și de la prezența harului Lui, dispare sau sărăcește. Lipsa discernământului înseamnă orbire. Ea provoacă o scădere a vederii spirituale. Aceasta ne face să mergem pe căi de viață care nu ne sunt cele mai proprii. Îndepărtându-ne de Dumnezeu, constatăm că ne îndepărtăm de noi înșine și de ceea ce ne este mai propriu, uman și firesc.”
Amintind despre importanța Bisericii și despre modul în care ea păstrează viața cea adevărată, PS Sa a spus:
“Prin Evanghelii, Biserica ne aduce aminte ce înseamnă a fi om după înțelegerea lui Dumnezeu, adică a fi chip și asemănare a Lui. A urma această cale nu se poate face altfel decât în Biserică prin puterea harului lui Dumnezeu, prin harul Sfintelor Taine și a Sfintei Liturghii și prin întreaga lucrarea învățătorească, sfințitoare și conducătoare a Bisericii.
De unde vine capacitatea de a discerne, de a vedea spiritual și nu material? Vederea și înțelegerea spirituală nu le putem avea decât prin credință. Credința și harul lui Dumnezeu ne fac să înțelegem că cele care se întâmplă sub formă materială în Biserică sunt chipuri ale celor cerești. În Sfânta Liturghie datorită credinței înțelegem că pâinea și vinul aduse ca ofrandă lui Dumnezeu de către credincioși devin Trupul și Sângele Domnului de care ne împărtășim spre viața veșnică. În momentul în care cineva nu are credința și nu primește harul lui Dumnezeu, nu poate primi și nici înțelege lucrurile acestea. Fără credință nu se poate merge mai departe în profunzimile înțelegerii și apropierii de Dumnezeu deși Dumnezeu ne rămâne aproape.”
Episcopul Ioan Casian a vorbit în continuare despre felul în care credința ne ajută în a contempla existența și prezența lui Dumnezeu în creație:
“Evanghelia de astăzi vorbește despre contemplație. Cum cineva cu credință văzând pasările cerului sau crinii câmpului poate contempla existența și lucrarea lui Dumnezeu prezentă în creație, iar altcineva care nu are credința, chiar pregătit și instruit cum se cuvine, privește aceeași realitate și nu înțelege nimic decât un circuit material fără o origine și un Creator, ci doar rezultatul unui proces natural?
Aceasta este extraordinara putere a credinței. Ea îți oferă capacitatea de a-ți curăți inima, pentru a contempla mai departe, lucrarea și prezența lui Dumnezeu în această lume. O comunitate pentru a fi Biserică, pentru a rămâne Biserică, trebuie să aibă caracteristicile pe care le mărturisim în Crez: una, adică unitatea, sfințenia, care este atributul lui Dumnezeu, sobornică, adică poartă mesajul mântuirii în chip universal pentru toată lumea, și apostolică, adică continuă să transmită același mesaj mântuitor ca cel al Sfinților Apostoli. Fără acestea comunitatea respectivă nu mai poate fi numită Biserică în sensul deplin al cuvântului.”
În continuare ierarhul a subliniat importanța harului, libertății și responsabilității omului în creșterea spirituală:
“În lucrarea această de dăruire a harului lui Dumnezeu, de purtare de grijă prin providență a lui Dumnezeu pentru noi, nu dispare libertatea noastră. A vedea capacitatea noastră de alegere, libertatea noastră, constrânsă sau limită de prezența harului și providenței lui Dumnezeu în viața noastră este rezultatul păcatului. El ne face să vedem lucrurile în felul acesta. El este cel care a fost izvorul patimilor noastre și a felului nostru limitat și păcătos de a înțelege creația lui Dumnezeu și pe noi înșine. Responsabilitatea noastră rămâne deplină chiar dacă Cel care lucrează și inspiră toate în viața noastră este Dumnezeu prin Duhul Său Cel Sfânt.
Creșterea noastră pentru a se petrece în conformitate cu chipul și asemănarea lui Dumnezeu trebuie să se facă prin credință. Fără a urma această cale putem crește în viața noastră dar nu spiritual, duhovnicește, așa cum a dorit-o și o dorește pentru noi Dumnezeu. Sfințenia este un dar al lui Dumnezeu. Dacă dorim să devenim sfinți trebuie să ne apropiem de Dumnezeu, de lucrarea și harul Său.”
Amintind decizia de canonizare a 16 sfinți contemporani de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române la ultima ședință a Sfântului Sinod, ierarhul a amintit rolul lor în viața credincioșilor:
“Acești noi sfinți contemporani sunt un model pentru noi și ne demonstrează prin viețile lor că sfințenia și mărturisirea credinței nu aparțin numai primelor secole creștine, ci și lumii noastre moderne. Sfinții trăiesc printre noi.”
Chiriarhul a oferit apoi diplome și medalii pentru Doru Cremenescu, fostul președinte al Consiliului parohial, care a condus comunitatea de-a lungul unui deceniu prin multe dificultăți, și Marius Octav Gălan, cantorul bisericii, pentru dăruirea de sine constantă față de comunitate, în multe aspecte, dar în special pentru viața liturgică a parohiei.
Ziua s-a încheiat cu agapa frățească pregătită cu doamnele din comunitate.
(consemnare Pr. Dragoș Andrei Giulea, PhD)
