PS Episcop Ioan Casian: importanța credinței și Bisericii

pentru societatea contemporană

- Parohia Sf. M. Mc. Dimitrie din Winnipeg -

Într-un cadru de început de iarnă canadiană s-a desfășurat sărbătoarea de hram a Parohiei Sf. M. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Winnipeg, Manitoba.

Cu această ocazie Preasfințitul Episcop Ioan Casian a fost în vizită pastorală duminică 29 octombrie în această parohie.

Au fost sărbătorite cu această ocazie mai multe evenimente importante: 50 de ani de la ctitorirea parohiei, 43 de ani de prezență a Părintelui Victor Malanca în această comunitate și împlinirea vârstei de 80 de ani.

În dimineața acestei zile ierarhul Canadei a săvârșit Sfânta Liturghie și slujba pomenirii celor adormiți – ctitori și binefăcători ai locașului de cult.

În cadrul cuvântului de la sfârșit ierarhul a spus: “Evanghelia de astăzi ne vorbește de două minuni importante: învierea fiicei lui Iair, mai marele sinagogii, și vindecarea femeii cu curgere de sânge de 12 ani.

Mai marele sinagogii, Iair, un om important pentru timpul lui, îi solicită ajutorul Mântuitorului pentru vindecarea fiicei lui de 12 ani, care era pe moarte, această rugăminte arătând clar că Iisus Hristos devenise cunoscut și probabil era considerat un prooroc, un om important al vechiului Israel, un om al lui Dumnezeu.

În drum spre casa lui Iair, o femeie care avea curgere de sânge de 12 ani, auzind probabil și ea de Mântuitorul Hristos că este un om a lui Dumnezeu, care săvârșește minuni, se apropie de El și, poate de teama de a nu fi descoperită, se atinge cu credință de marginea veșmintelor Lui și simte cum o putere vine către ea și toată boala ei este vindecată. Dar, în același timp, și Hristos simte ce s-a întâmplat și arată că El știe tot ce se întâmplă în jurul lui și întreabă: ‘Cine s-a atins de Mine?’ Petru, oarecum mirat, îi spune: ‘Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează, și Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine?’ Mântuitorul simte ca persoana care s-a atins de El a făcut-o cu intenție și cu credință, din dorința de a se vindeca: ‘S-a atins de Mine cineva, căci am simțit o putere care a ieșit din Mine’. Simțindu-se descoperită, femeia se apropie temătoare de Hristos și îi spune Lui și mulțimii care este motivul pentru care s-a apropiat: avea nevoie să se vindece, nici un doctor nereușind să facă acest lucru, dar avea credința că Hristos o va putea face. Mântuitorul nu o întreabă pentru a o certa, ci pentru a evidenția importanța credinței în lucrarea aceasta de vindecare a noastră de către Dumnezeu. Nu ne putem apropia de Dumnezeu dacă nu avem credință. Hristos îi spune: ‘Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace!’ Acest răspuns înseamnă că este puterea lui Dumnezeu care a lucrat vindecarea, dar aceasta a lucrat datorită credinței ei. Omul care nu are credință nu primește de la Dumnezeu nimic. Nu poate primi pentru că refuză posibilitatea, nu o dorește sau o ignoră. Acest exemplu arată că femeia aceasta s-a vindecat pentru că în nădejdea ei a crezut că Dumnezeu poate să o vindece prin lucrarea Mântuitorului Hristos. Evanghelia nu spune ce credea femeia despre identitatea lui Hristos sau dacă știa cine este El, dar cu siguranță credea că El este un om al lui Dumnezeu, un om al credinței prin care îi poate veni vindecarea.”

Mai departe Preasfinția Sa a vorbit de cele petrecute în casa lui Iair:

“Mântuitorul, după acest episod, își continuă drumul către casa lui Iair, dar îi întâmpină cineva din casa acestuia și le spune: ‘A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învățătorul.’ Atunci Mântuitorul îi spune lui Iair câteva cuvinte: ‘Nu te teme; crede numai și se va izbăvi.’ Hristos îl încurajează, aude ce i s-a spus despre copilă, dar știind că este Fiul lui Dumnezeu și are puterea de a readuce la viață pe cineva din moarte (cum a fost cazul lui Lazăr, a fiului văduvei din Nain) își continuă drumul. Ajungând la casa lui Iair, Mântuitorul intră și le spune: ‘Nu plângeți; n-a murit, ci doarme’, însă cei de acolo au râs, știind că fata murise. Hristos îi scoate pe toți afară, nelăsând să intre decât pe Petru, întâistătătorul Apostolilor, Iacob, și Ioan, ucenicul cel iubit, și pe părinții copilei. Hristos știe că va săvârși minunea, dar o face cu multă smerenie, nefăcând demonstrație publică de puterile Sale dumnezeiești. Intrând în camera în care era copila și apucând-o de mână a zis: ‘Copilă, scoală-te!’ Fata se ridică, iar Hristos îi pune să-i dea ceva să mănânce. Părinții sunt bucuroși și uimiți și, cu siguranță, toți cei de acolo constată că ceea ce Hristos a împlinit vine dintr-o putere care se află dincolo de puterea omenească, dintr-o putere dumnezeiască.”

În continuare ierarhul a concluzionat din cele spuse importanța credinței și Bisericii pentru societatea de astăzi: “Astfel, Evanghelia de azi subliniază importanța credinței în apropierea de Dumnezeu și consecința ei adică vindecarea. Prin credință primim lucrarea și darurile lui Dumnezeu care ne sunt necesare pentru vindecare. Este important să venim la Biserică și să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, pentru că din acesta primim putere și ne sporim credința, ne întărim sufletul, ne limpezim mintea și creștem în viața spirituală așa cum au făcut-o Sfinții Apostoli și toții sfinții, așa cum a făcut-o și Sf. M. Mc Dimitrie, ocrotitorul acestei biserici. Vedem la Sf. Dimitrie și la toți sfinții  importanța credinței, la care nu au renunțat nici cu prețul vieții. Ei sunt un exemplu pentru noi.

Varietatea de sfinți ne arată că sfințenia nu se arată doar într-un singur fel: unii au fost martiri, alții călugări, alții ierarhi, alții domnitori sau oameni simpli. Ei ne dau putere pentru că sunt exemple vii și concrete cum un bărbat sau o femeie poate trăi viața în  credință în mijlocul societății, societate care adeseori nu împărtășește aceleași valori creștine ca și noi.

Pentru noi ca și creștini sunt de neacceptat crimele și condamnările la moarte, care se întâmpla în conflictele din zilele noastre. Nu poți lua viața cuiva dacă nu i-o poți da înapoi. Hristos putea da viața înapoi pentru că era Fiul lui Dumnezeu.

Să ne bucurăm mereu când venim la biserică și auzim cuvintele Mântuitorului Hristos despre învieri, vindecări, cuvânt cu putere multă etc. pentru că acestea ne ajută la creșterea noastră în credință, la ancorarea și întărirea în Dumnezeu. Acesta este rolul Bisericii, de a ne aduce aminte de fiecare dată că Dumnezeu există, că noi suntem creația Lui și nu persoane întâmplătoare care ne găsim pe acest pământ, ci suntem persoane create, ctitorite de Dumnezeu care ne-a dat viață.”

Apoi Preasfințitul Episcop Ioan Casian a înmânat oficial distincția Crucea Patriarhală pentru clerici din partea Patriarhiei Române pentru întreaga sa activitate pastorală și la împlinirea celor 80 de ani.

După binecuvântarea finală sărbătoarea a continuat cu agapa frățească pregătită de organizația doamnelor. În cursul ei au fost mai multe prezentări: Terry Holunga (trezorier) – Raportul anual al parohiei, Claudian Constantin Gheorghe (președintele Consiliului parohial) – Perspective și dorințe de viitor, Părintele Victor Malanca – Cuvânt pastoral și de mulțumire și Preasfințitul Episcop Ioan Casian – Program cadrul pastoral și administrativ al Episcopiei Ortodoxe române a Canadei pe 2023 - sinteză.  

Agapa frățească s-a încheiat în spirit de bucurie și comuniune creștină duhovnicească.

(consemnare Maica Ana)