Reîntâlnire și comuniune

în Sfânta Liturghie și agapa frățească la parohia din Winnipeg

Duminică 23 octombrie 2022 Preasfințitul Episcop Ioan Casian a fost prezent la hramul Parohiei Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Winnipeg (MB) după trei ani de absență din cauza restricțiilor datorate pandemiei Covid-19.

Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie alături de Părintele paroh Victor Malanca. La sfârșitul slujbei în cadrul predicii ierarhul a subliniat importanța comuniunii și rugăciunii în Biserică:

“Iată-ne ne reîntâlnim după o perioadă complicată pentru noi ca bisericii. Viața bisericilor este bazată pe comuniune. Esența vieții bisericești este comuniunea și rugăciunea împreună. Biserica înseamnă participarea la taina lui Dumnezeu, în primul rând în cadrul Sfintei Liturghii, dar și prin celelalte Sfinte Taine ale Bisericii și prin întreaga viață de rugăciune, socială, de caritate, relațională pe care o practicăm. Cu siguranță Biserica a fost una dintre cele care au suferit cel mai mult. Mai ales că știm că în ultimii aproximativ doi ani și jumătate au fost mari dificultăți în a intra în lăcașurile de cult așa cum am fost obișnuiți atâta timp. Acest lucru într-un fel ne-a obligat pe noi să găsim mijloace sau soluții diferite pentru a menține aceasta comuniune prin mijloacele virtuale care nu înlocuiesc nici pe departe prezența în persoană în Biserică dar ne-au folosit pentru a menține acea legătură și viață de credință.

Venim la Biserică să ne rugăm împreună pentru că fiecare avem daruri speciale, diferite, dăruite de Dumnezeu. Prin rugăciune le pune împreună și devenim un singur trup, o sigură ființă înaintea lui Dumnezeu. Fiecare se poate împărtăși de darurile celuilalt și prin aceasta se îmbogățește în Dumnezeu prin comuniunea cu aproapele.”

Referindu-se la Evanghelia zile ierarhul a continuat:

“Evanghelia de astăzi ne vorbește de o experiența pe care contemporanii Mântuitorului o au prin minunea săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos. Este vorba de vindecarea omului posedat de demoni din ținutul Gherghesenilor. Coborând din corabia cu care traversase Marea Galileei El întâlnește un demonizat cunoscut în acel ținut care nu mai locuia în cetate sau în casă ci în morminte nefiind îmbrăcat și nefiind întreg la minte.

Ceea ce vedem aici este faptul că cel rău, diavolul, rupe comuniunea cu comunitatea  a celui pe care îl stăpânește. Diavolul este cel care separă, rupe, încearcă să desfacă ceea ce este dumnezeiesc -  comuniunea. Dumnezeul nostru creștin este comuniune – Tată, Fiu și Duh Sfânt. Semnele acestei rupturi sunt neasemănarea în semnele vizibile ale credinciosului normal – îmbrăcămintea, firescul locului unde trăiește adică cetatea sau casa. De asemenea diavolul se atacă la ceea ce Dumnezeu i-a dăruit omului mai de preț față celelalte viețuitoare – rațiunea. Acel demonizat nu mai era întreg la minte, nu mai era rațional deja din felul cum îl vedem că se comporta.”

Referindu-se la dialogul Mântuitorului Hristos cu demonii Preasfinția Sa a spus:

“Vedem din acest dialog: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui Preaînalt? Rogu-Te, să nu mă chinuiești? că demonii știau foarte bine cine era Iisus – adică Fiul lui Dumnezeu. Iisus era contestat de mai marii templului din Ierusalimul de atunci dar nu de duhurile cele rele. De aici concludem că cei care lucrează și inspiră necredința în oameni sunt demonii. Ei încearcă să afecteze credința noastră și să ne facă necredincioși dar ei înșiși știu și Îl cunosc pe Dumnezeu care există.   

Vedem aici în același timp cum Hristos eliberează creatura Sa, omul, de suferință. În prezența lui Dumnezeu nu poate să existe o sălășluire a lucrării celui rău. Dumnezeu este bunătatea, dragostea, desăvârșirea. În Dumnezeu nu este loc de răutate. Demonii care îl stăpâneau pe acel om erau zguduiți pentru că înțelegeau că timpul lor în această persoană se apropie de sfârșit căci Mântuitorul le cerea să iasă din el.”

Ierarhul a vorbit în continuare despre răutatea distrugătoare a diavolului și despre grija omului de lucrurile materiale mai degrabă decât de lucrarea cea spirituală: 

“La cererea demonilor de a nu fi trimiși în adânc Mântuitorul îi trimite în turma de porci care păștea în preajmă. Pentru a vedea cât de dăunătoare este lucrarea diavolului Evanghelia ne spune că după ce demonii a intrat în porci, aceștia au alergat și s-au aruncat în mare înecându-se. Iată ce face cel rău - distruge. El este autorul răului, distrugătorul lucrurilor bune, a creației lui Dumnezeu dată spre îngrijire și folos omului. Diavolii s-au atacat la bunurile oamenilor pe care ei le așteptau ca răsplată a muncii lor. Cel rău îi lipsește pe acești oameni din roadele muncii lor – adică hrana.

Paznicii turmelor la vederea acestui lucru s-au înspăimântat din cauza întâmplării nemaiauzite și a pagubei făcute dar probabil și din cauza responsabilității pe care o simțeau pentru turmele de porci dispărute și a căror îngrijitori erau. De aceea merg în cetate și vestesc cele întâmplate. Iar lumea din cetate a venit în grabă și a constatat cele întâmplate și s-a înspăimântat. Urmarea a fost că oamenii cetății l-au invitat pe Mântuitorul să părăsească ținutul lor de teama celor întâmplate și poate pentru faptul că se temeau să nu se întâmple și mai multe lucruri asemănătoare mai păguboase pentru ei.

Este interesant că Evanghelia nu pomenește nimic de bucuria eliberării celui demonizat. Oamenii erau concentrați mai degrabă pe păstrarea bunurilor lor decât pe bucuria redării frumuseții și restabilirii sănătății omului suferind trupește și sufletește. Hristos îl curăță pe om de necurăția prezenței celui rău. Omul pare să aibă grija mai mare față bunurile materiale proprii decât de binele spiritual al aproapelui. Abia când omul ajunge personal în suferință spirituală sau fizică și este eliberat înțelege cât de importantă este libertatea și sănătatea spirituală.”

Episcopul Ioan Casian vorbind despre demonizatul vindecat a subliniat semnele după care putem cunoaște omul duhovnicesc, arătat consecințele lucrării celui rău în lume și perpetuării lui opțiune liberă a omului sau duhurilor celor rele:

“Apropiindu-se de Hristos oamenii din cetate îl văd pe cel care fusese demonizat la picioarele Mântuitorului, îmbrăcat și întreg la minte.[1] Aceste trei lucruri pomenite de Sfânta Scriptură sunt semnele omului credincios, a omului care îl are pe Dumnezeu prezent în viața sa. Omul duhovnicesc este un om liniștit, așezat și firesc. Om credincios care vine și se roagă în Biserică are așezare sufletească. Omul care vorbește unei asemenea persoane simte că se odihnește în vederea și în cuvintele ascultate de la acel om. Vindecarea duhovnicească reașează totul în armonie în interiorul omului. Dacă vom cere prin rugăciune de la Dumnezeu darul Duhului Sfânt acesta ne va fi acordat pe măsura credinței iar Acesta va transforma inima noastră într-o locaș sau templu al păcii iar mintea noastră va fi limpede, clară și întreagă în felul ei de a înțelege care este felul ei dumnezeiesc de a fi.

Biserica este importantă pentru creștini pentru că sunt membrii ei. Ei trăiesc prin Biserică deja în mod anticipat taina vieții viitoare, a vieții veșnice, în mod special în cadrul Sfintei Liturghii. Ei trăiesc această taină înțelegând-o încă nedeplin aici și acum dar pe care o vom înțelege mai cu adevărat când această taină va fi descoperită deplin la sfârșitul lumii acesteia. Aici înțelegem această taină mai mult în măsura în care pătrundem mai adânc în viața de sfințenie a lui Dumnezeu. Aceasta este calea prin care Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Îl cunoaștem încercând să ne asemănăm cu El, să intrăm în sfințenia Sa, să dobândim harul care restabilește firescul existenței noastre.    

Dar Biserica este importantă nu numai pentru creștini ci și pentru întreaga umanitate, pentru binele pe care îl aduce și care este destinat întregii creații și tuturor oamenilor. Biserica este frământătura mântuirii întregii umanități.

Cel care fusese demonizat după vindecare era întreg la minte. Diavolul distruge armonia interioară a înțelegerii și a minții cu consecințe asupra vieții concrete pe care le vedem în cel demonizat. Comportamentul și viața lui sunt incoerente și pline de suferință și se degradează progresiv. Felul lui de a exista influențează ceea ce se întâmplă în jurul său. Înțelegem de aici că răul din lume, cel din trecut ca și cel de astăzi nu este diferit; este efectul răului care pătrunde în viața personală a omului și care se răsfrânge în faptele sale. La fel violențele, războaiele, nedreptatea  care s-au făcut în trecut și se petrec în timpurile noastre înțelegem că au cauze spirituale care sunt patimile omului, deciziile determinate de interese personale egoiste, de scopuri care sunt doar materiale și omenești și care nu țin cont de vocația și destinația profund spirituală și dumnezeiască a omului.

Răul din lumea noastră este de asemenea rezultatul lucrării duhurilor rele. Ele doresc să distrugă ceea ce Dumnezeu a creat armonios. Însă cu siguranță ele nu vor putea face lucrul acesta decât marginal pentru că Dumnezeu poartă de grijă lumii și omului prin providența Sa. El păstrează lumea aceasta în frumosul și armonia ei esențială.

De ce totuși avem această lucrare a celui rău? Pentru că avem în lume libertatea pe care Dumnezeu o oferă creaturii, adică nouă oamenilor și îngerilor sau duhurilor rele. În momentul în care acceptăm cuvântul lui Dumnezeu, rânduiala Lui, atunci prin însăși faptul acesta ne opunem răului și lucrării lui. Dacă nu dăm curs în viața noastră, în viața societății,  a familiei, a cercului de prieteni, lucrurilor nepotrivite prin invidie, prin certuri, prin rupturi atunci rămânem în ordinea și rânduiala create de Dumnezeu care sunt semnele simple, profunde și clare ale prezenței Lui în lumea în care trăim.”

În încheierea cuvântului ierarhul a subliniat exemplul sfinților și Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir pentru credincioși și despre importanța dragostei ca soluție pentru dificultățile noastre omenești: 

“Ne bucurăm să ne adunăm astăzi cu ocazia sărbătorii Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir care este unul dintre sfinții mari și cei mai cunoscuți din Biserica Ortodoxă, sărbătorit de credincioșii de orice etnie. Sfinților le cerem sfatul, ne uităm la exemplu vieții lor pentru a deveni mai buni, pentru a ne asemăna cu Dumnezeu, cu Hristos, în lucrarea noastră în societate.

Nu este nevoie să mergem prea departe pentru a vedea prezența răului în lumea noastră - violențele, nedreptatea, războaiele - care sunt semne ale păcatului și îndepărtării de Dumnezeu. Trăim într-o societate foarte informată și iată că acest lucru nu este suficient pentru a păstra armonia, pacea, binele printre noi, ca societatea să fie mai dreaptă. Cheia ca lucrurile să se îndrepte ne-o dă tot Hristos, care ne vorbește despre porunca esențială vieții care rezumă Legea și proorocii – iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Fără dragoste, oricât am fi de informați, lucrurile nu se pot îndrepta în societate. Este nevoie de dragoste care presupune credința și nevoința.” 

În continuare comunitatea a organizat o agapă frățească în cursul căreia dl. Terry Holunga, trezorierul și unul dintre fondatorii parohiei, a făcut o dare de seamă a activității și lucrărilor desfășurate în ultimul an. La sfârșitul agapei Părintele Paroh Victor Malanca a mulțumit ierarhului și tuturor celor prezenți la sărbătoare.

[1] Luca 8, 35