Preasfințitul Episcop Ioan Casian: “Credința creștină este cea

care ne transformă viața și asta trebuie să se întâmple și astăzi cu noi”

În Duminica a doua după Rusalii, a Sfinților Români, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a slujit în mijlocul credincioșilor din Parohia Sf. Ștefan cel Mare și Sf. Nectarie, Oshawa, Ontario, împlinind astfel șirul de evenimente organizate de această parohie și închinate sărbătorii Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt.

Din soborul de preoți au făcut parte: Părintele Petre Busuioc preot paroh și vicar administrativ al Episcopiei, Ieroschim. Ștefan Nuțesc, starețul Chiliei Buna-Vestire - Schitul Lacu din Sf. Munte Athos, Protos. Cosma Giosanu, starețul Schitului Sf. Neagoe – Vodă Basarab (Argeș) și Ieroschim. David Gălbează de la Chilia Buna-Vestire - Schitul Lacu.

În cuvântul de învățătură rostit la sfârșitul Sfintei Liturghii, PS Episcop Ioan Casian a subliniat câteva dintre aspectele importante cuprinse în pericopa evanghelică citită:

“Evanghelia pe care am auzit-o astăzi ni-L înfățisează pe Mântuitorul Hristos în misiunea Sa în Țara Sfântă pe malurile lacului Galileii unde vede găsește patru pescari - Petru, Andrei, Iacob și Ioan -, care se ocupau de lucrurile vieții de zi cu zi. Mântuitorul le adresează invitația de a-L urma pentru a-i face pescari de oameni, în felul acesta prinzând în mrejele credinței pe cei care aud și ascultă cuvântul lui Dumnezeu.

Credința pe care Hristos ne-a dăruie și despre care vorbește este cea care transformă totul. Prin ea omul vede dintr-o altă perspectivă viața personală și lumea din jurul său. Credința este cea care ne face să vedem acestea din perspectiva lui Dumnezeu, adică a Cretorului. 

Când avem credință, știm că pâinea și vinul pe care le aducem la biserică sunt preschimbate, în timpul Sfintei Liturghii, în Trupul și Sângele lui Hristos cu care ne împărtășim spre viața veșnică. Când nu există credința nu putem accede la semnificația profundă a tot ceea ce se întâmplă în Biserică, în special în Sfânta Liturghie, cea care face simțită aici pe pământ Împărăția Cerurilor și care, în același timp, anticipează deplinătatea ei care va fi la sfârșitul veacurilor.

Credința creștină este cea care ne transformă viața și aceasta trebuie să se întâmple și astăzi cu noi. Un om cu credință înțelege foarte bine că pâinea și vinul (împreună cu pomelnicul pe care îi trecem pe toți cei ce îi purtăm în suflet și îi pomenim înaintea lui Dumnezeu) care sunt aduse ca dar la Sfântul Altar, nu sunt doar mijloace materiale pentru a satisface trupul, ci ele sunt daruri care ne sunt redăruite în forma Sfintei Împărtășanii. Elementele materiale prin harul lui Dumnezeu, rugăciunea noastră și credință capătă o dimensiune spirituală, mistică, tainică.”

Referindu-se la câțiva din Sf. Părinți care au tâlcuit această pericopa, Preasfinția Sa a menționat:

“Sf. Ioan Gură de Aur spune, referitor la această pericopă, că trebuie să urmăm credința și ascultarea pescarilor. Fără credință în dumnezeirea Mântuitorul Hristos și în adevărul cuvintelor Sale, Apostolii nu ar fi văzut în El pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, persoană dumnezeiască care reușește să împlinească pentru noi mântuirea.

Fer. Ieronim spune că Apostolii nu au ezitat nici o clipă să renunțe la îndeletnicirea lor, care reprezenta singura sursă de venit pentru familiile lor, pentru a-L urma. Apostolii au văzut în Mântuitorul Hristos mai mult decât un simplu om. Este o alegere liberă pe care Apostoli au făcut-o - să urmeze Mântuitorului Hristos.

Sf. Nicolae Velimirovici se întreabă dacă Mântuitorului nu i-ar fi fost mai ușor să își aleagă Apostolii dintre mai marii lumii și să le ordone să schimbe imperiul într-un imperiu creștin. Sigur că ar fi avut putere să facă asta, dar sfântul se întreabă dacă rezultatele ar fi fost aceleași. Răspunsul lui este că nu, pentru că chemarea Mântuitorului Hristos este o chemare liberă, al cărui răspuns trebuie să fie liber, să vină din convingerea inimii. Cu siguranță că întreaga lucrare a creștinismul ar fi dispărut la fel de repede cum a venit pentru că nu era din convingere, ci printr-o lucrare sau voință pământească, cu autoritate lumească.

Mântuitorul Hristos începe să propovăduiască oamenilor simpli pentru ca întreaga Sa lucrare de evanghelizare să se întâmple de la rădăcina umanității, a societății, de la cei simpli la cei bogați și învățați.”

Vorbind despre situația actuală a creștinilor și despre problemele care frământă societatea contemporană, ierarhul a precizat:

“Credința creștină este cea care ne transformă viața și asta trebuie să se întâmple și astăzi cu noi. Dacă azi spunem că este greu, trebuie să ne gândim la cei care au trăit în primii 300 de ani ai erei creștine, atunci când creștinii nu aveau nici un drept. Multe din privilegiile care le avem astăzi, noi creștinii, le datorăm celor care au trăit acum 1700 de ani: duminica ca zi de sărbătoare (ca zi de odihnă de preocupările lumești, 321 d.Hr.) a fost o decizie a Împăratului Constantin, iar data și modul de calcul a Sfintelor Paști au fost stabilite la primul Sinod Ecumenic (325 d.Hr.). Aceasta înseamnă o atitudine cu adevărat creștină care au ajutat și ajută în continuare ajute generațiile care au urmat.

Dacă privim la conflictele majore din timpul nostru, dar nu numai, care este atitudinea noastră creștină, față de numeroasele victime nevinovate (copii și femei) ale acestora? Aceasta este o întrebare la care trebuie să ne răspundem. Creștinii din primele secole și toți sfinții au răspuns la aceste întrebări cu mijloacele generației și timpurilor lor. Și noi, dacă Dumnezeu ne-a îngăduit să ne naștem în aceste timpuri, înseamnă că avem un potențial răspuns la această întrebare sau o atitudine pe care trebuie să o asumăm pentru a ajuta mai departe generațiile de după noi. De aceea, avem calendarele pline cu sfinți. Ei sunt oameni care au dat diferite exemple: unii s-au sfințit prin tăcere, alții prin compunerea de imne și cântări, alții prin a fi tămăduitori fără de arginți etc. Fiecare dintre ei ne pot inspira pentru a deveni sfinții zilelor noastre. Nu putem poate fi cei mai mari predicatori sau tămăduitori, dar putem fi binefăcători, dăruitori, îngăduitori, milostivi în a asculta suferința celor neputincioși, a celor singuri, necăjiți și în nevoi. Este un mic efort din partea noastră, dar o mare faptă de milostivire. Aceasta este cu adevărat o atitudine creștină.

Rugăciunea trebuie să fie însoțită și de fapte bune. Credința se vede și în ceea ce facem. O persoană nu trebuie să vorbească despre sine și credința sa, ci este de ajuns să privești ce se întâmplă în jurul ei și cu ea însăși pentru a ști foarte bine cine este. Faptele și lucrurile care se întâmplă în jurul nostru vorbesc despre noi și despre identitatea noastră adevărată. Trebuie să ieșim din noi înșine și să ne îndreptăm spre ceilalți. Invitația Cu pace să ieșim din finalul Sfintei Liturghii la rugăciunea amvonului este adresată fiecăruia dintre dumneavoastră cei din biserică și nouă slujitorilor, pentru a ieși în societate, dincolo de ușile bisericii, și să vorbim despre ceea ce am trăit și simțit aici ca taină a lui Dumnezeu și să încercăm să săvârșim faptele bune la care ne îndeamnă Evanghelia.”

La finalul slujbei, Preasfinția Sa l-a hirotesit Iconom Stavrofor pe Pr. Vicar administrativ Petre Busuioc, ca recunoaștere a muncii și ostenelii sale în ogorul Bisericii Ortodoxe Române din Canada, sfinția sa fiind ctitor la mai multe parohii din Eparhie: Toții Sfinții – Toronto, Sf. Dumitrie Izvorâtorul de Mir - Richmond Hill, Sf. Ap. Andrei - Mississauga,  Mănăstirea Înălțarea Sf. Cruci și Sf. Efrem cel Nou - Mono, Sf. Ștefan cel Mare și Sf. Nectarie - Oshawa precum și inițiator a mai multor proiecte din cadrul Episcopiei (armonizarea salarizării preoților, asigurarea de sănătate a preoților, planul de pensii pentru preoți).

În continuare, Preasfințitul Părinte Ioan Casian, a acordat Diploma de merit și medalia omagială a Episcopiei doamnei preotese Alina Ioana Busuioc pentru activitatea jertfelnică în cadrul proiectelor parohiale. A urmat acordarea mai multor diplome de merit și medalii omagiale câtorva dintre persoanele implicate activ în viața parohiei, inclusiv celor mai tineri membri, care duminică de duminică sunt prezenți în biserică, cântă și rostesc rugăciuni.

La final, Pr. Petre Busuioc a mulțumit tuturor celor prezenți pentru tot ajutorul acordat de-a lungul timpului pentru susținerea bisericii și a ilustrat, în câteva cuvinte, frumusețea vieții monahale și bucuria împreună slujirii cu un sobor ales de călugări.

Ziua s-a încheiat cu o agapă frățească organizată cu grijă și dăruire de dna. preoteasă Alina Busuioc împreună cu Comitetul de doamne al parohiei, agapă la care au participat toți cei prezenți.

(consemnare Monahia Ana)